Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția print nr. 764 Există locuri care nu numai că ne rămân în suflet, ci ne cheamă înapoi, iar și iar, cu o blândețe aparte, asemenea unei mângâieri cerești. Pentru noi, echipa Jurnalului de Ilfov, biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aflată chiar în inima orașului care îi poartă numele, este unul dintre aceste locuri de suflet. În fiecare an, de hram, ne întoarcem aici cu aceeași bucurie și recunoștință, convinși că vom regăsi liniștea interioară pe care doar rugăciunea sinceră, slujba trăită cu inimă și frumusețea spirituală a locului o pot dărui. Duminică, 27 iulie, biserica Parohiei Pantelimon Sat și-a deschis, din nou, porțile către Cer și către oameni, cu prilejul hramului ocrotitorului ei, Sfântul Pantelimon, doctorul fără de arginți, iubitorul de oameni și tămăduitorul celor aflați în suferință. Am revenit și noi, cu aleasă bucurie în sânul lăcașului de cult și putem spune că a fost o zi în care credința a săltat în inimile noastre și ale tuturor celor prezenți, biserica devenind cu adevărat centrul vieții duhovnicești a orașului. Sute de credincioși s-au adunat într-un singur gând: rugăciune, mulțumire și dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu. Sub oblăduirea părintelui paroh Adrian Tănăsoiu, slujba oficiată de un sobor de preoți a fost o adevărată mângâiere pentru toți cei ce au asistat la rânduielile bisericești. Unul dintre cele mai emoționante momente a fost cel în care, părintele paroh a anunțat că părintele Cătălin Gutue, unul dintre cei mai îndrăgiți clerici ai acestui lăcaș de cult, urmează să înceapă slujirea în biserica închinată Sfintei Sofia, din București. De altfel, pentru părintele Cătălin Gutue a fost ultima slujbă oficiată în mijlocul enoriașilor de aici. Au fost ultimele sale rugăciuni ridicate la Ceruri pentru credincioșii Parohiei Pantelimon Sat. Alături de clerici, vocile îngerești ale Grupului Psaltic Tronos al Patriarhiei Române au înălțat Cerul și au umplut sufletele cu pace și lumină sfântă. În cele câteva ceasuri de rugăciune și închinare, am simțit că facem parte din această comunitate binecuvântată. Ca de fiecare dată, am plecat acasă cu gândul mai limpede și sufletul mai curat, purtând cu noi liniștea și căldura revărsate în aceste ziduri sfințite. Slujba a înălțat lin sufletele credincioșilor Lăcașul de cult a fost din nou neîncăpător pentru mulțimea de pelerini veniți să se roage și să se închine cu evlavie la racla cu moaștele Sfântului Pantelimon, vindecătorul și apărătorul oamenilor necăjiți. Cu toții au cerut vindecare, pace și binecuvântare. Fiecare rugăciune rostită în biserica strălucitoare părea să se înalțe lin, ca o rază de speranță. Într-un firesc duhovnicesc copleșitor, a fost săvârșită și slujba de pomenire pentru toți cei care, de-a lungul vremii, au slujit cu dragoste și jertfelnicie în acest sfânt așezământ. ”Pe 27 iulie 305 a primit moartea martirică pentru Hristos și pentru biserica Lui, spre veșnicie. Iubiți credincioși, orașul nostru este binecuvântat! El poartă numele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Și asta, pentru că în 1750, domnitorul Grigorie Ghica II a adus moaștele Sfântului Pantelimon, brațul său drept și l-a așezat aici, în biserica Spitalului Pantelimon întemeiat de el. Iată cum locurile noastre, localitatea noastră primește această binecuvântare! Sfintele odoare au stat acolo până în anul 1960, când biserica a fost dărâmată de către comuniști, iar ele au fost strămutate aici, cu tot cu raclă. Sfântul Pantelimon își împletește binecuvântarea și vindecarea cu locuitorii acestei localități. Iată cum Sfântul Pantelimon ocrotește această ocalitate a noastră, biserica, orașul și pe toți care vin și aduc rugăciuni înaintea sa. El ne oferă curajul său, binecuvântarea sa, ocrotirea sa și vindecarea sa, așa cum o face de sute de ani pentru cei care vin cu credință, cu evlavie înaintea lui și se roagă ca sfânt al lui Dumnezeu. Mulți sunt sfinții care L-au mărturisit pe Hristos și au murit pentru Hristos. Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este unul dintre ei. Este sfântul nostru și de aceea se cuvine să-l cinstim prin mai multă credință și mai multe fapte bune”, a spus părintele paroh Adrian Tănăsoiu care i-a și mulțumit părintelui Cătălin Gutue pentru întreaga slujire la biserica Parohiei Pantelimon Sat, pentru toată jertfa sa din cei opt ani. Aici, credința învinge greutățile În biserica din Pantelimon Sat, părintele paroh Adrian Tănăsoiu a reușit să clădească, alături de preoții slujitori, o adevărată familie duhovnicească, unită de iubirea față de Dumnezeu și de grija sinceră pentru sufletul comunității. În acest spirit de comuniune și jertfelnicie, părintele Cătălin Gutue a fost, timp de opt ani, o prezență luminoasă și iubită, iar despărțirea de enoriași a fost una plină de emoție și recunoștință. Atât părintele paroh, cât și credincioșii, i-au mărturisit părintelui Gutue că-l așteaptă să li se alăture în rugăciune ori de câte ori sufletul i-o cere. Apoi, părintele Cătălin Gutue, și-a luat rămas bun de la enoriașii parohiei, așa cum știe dânsul mai bine. Cu iubire și gânduri alese de îndemnare la întărirea în credință. ”Vreau să vă mulțumesc în primul rând pentru că m-ați primit aici și am slujit alături de dvs. cu dragoste, că am simțit dragoastea dvs., dragoste pe care aș vrea să o aveți în continuare, în primul rând față de Biserica lui Hristos și de preoții care slujesc Biserica lui Hristos, și față de dvs. înșivă. Vă mulțumesc pentru tot, și mă iertați pentru tot! Dumnezeu să vă binecuvânteze”, a spus părintele Cătălin Gutue. Biserica, o bijuterie a orașului