Cu toate că astăzi puțini își mai aduc aminte, în prima parte a secolului trecut, aproape o treime din Peninsula Arabică a fost administrată ca o parte a Indiei Britanice. De la Aden și până în Kuweit, mai multe protectorate arabe erau guvernate de Serviciul Politic Indian de la Delhi, erau apărate de trupele indiene și răspundeau în fața guvernatorului general al Indiei, scrie BBC. Sultanul Omanului, educat în Rajasthan, vorbea mai bine urdu decât araba, în timp ce soldații statului învecinat Qu'aiti, care acum reprezintă estul Yemenului, purtau uniforme militare din Hyderabad. Lista standard cu teritoriile autonome din India colonială începea cu Abu Dhabi, iar unul dintre guvernatorii generali ai Indiei, Lord Curzon, spunea că Omanul ar trebui să fie tratat ca unul dintre statele ce făceau parte din Imperiul Indian. Pașapoartele indiene erau emise chiar și pentru locuitorii orașului Aden din vestul Yemenului de astăzi, care funcționa la acea vreme ca cel mai vestic port al Indiei și era administrat ca o parte a Provinciei Bombay. Când Mahatma Gandhi a vizitat orașul Aden în 1931, el a descoperit că mulți dintre tinerii arabi susțineau că sunt naționaliști indieni. Dar chiar și la acea vreme, puțini britanici sau indieni erau conștienți de faptul că India Britanică includea și o parte din Peninsula Arabică. „La fel cum un șeic gelos își acoperă soția preferată, și autoritățile britanice ascund condițiile din statele arabe într-un mister atât de mare încât propagandiștii răutăcioși aproape că ar putea fi iertați dacă ar crede că ceva oribil se întâmplă acolo”, spunea un lector al Royal Asiatic Society. Până în anii '20, politicile au început să se schimbe, iar naționaliștii indieni au început să vadă India ca un spațiu cultural asociat cu spațiul geografic descris în epopeea Mahabharata și nu doar o formă de guvernare imperială. Britanicii au profitat de acest moment pentru a redesena granițele. Pe 1 aprilie 1937, a fost adoptată prima partiție imperială, iar Aden a fost separat de India. „Aden a făcut parte din administrația Indiei Britanice timp de aproape 100 de ani. Acea asociere politică cu Imperiul meu Indian va fi acum ruptă și Aden va face parte din Imperiul meu Colonial”, a transmis Regele George al VI-lea printr-o telegramă. Teritoriile arabe au rămas, însă, sub umbrela Guvernului Indiei pentru încă un deceniu. Oficialii britanici au discutat pentru scurt timp despre posibilitatea ca India sau Pakistan să poată conduce Golful Persic și după câștigarea independenței, dar chiar și un membru al delegației britanice din Teheran a scris cât de surprins a fost de „aparenta unanimitate” a „oficialilor din Delhi despre cât de puțin interes există din partea guvernului Indiei pentru Golful Persic”. Astfel că statele arabe din Golful Persic - de la Dubai până în Kuweit - au fost separate de India pe data de 1 aprilie 1947, la câteva luni înainte ca India Britanică să fie la rândul ei împărțită în două țări, India și Pakistan, care au devenit apoi independente. Când oficialii indieni și pakistanezi au început să integreze toate teritoriile autonome din subcontinentul indian în națiunile nou-formate, statele arabe lipseau de pe listă. Nimeni nu s-a plâns de acest lucru, iar 75 de ani mai târziu, importanța acestei tranziții nu a fost nici până acum înțeleasă pe deplin în India sau în Golful Persic. Fără acest transfer administrativ minor, probabil că statele arabe din regiune ar fi devenit parte din India sau Pakistan după ce acestea și-au câștigat independența, așa cum s-a întâmplat cu toate celelalte state princiare. Dintre toate identitățile naționale care au apărut în urma colapsului Indiei Britanice, statele din Golful Persic au reușit cel mai bine să șteargă legătura istorică cu Delhi, cu toate că relația din trecut cu Marea Britanie nu a fost dată uitării. Mitul unei suveranități antice este crucial pentru a menține în viață aceste monarhii din Golful Persic, însă unele amintiri persistă, în special cele legate de incredibila inversare a relației dintre clasele sociale. Indienii din Golful Persic făceau parte dintr-o clasă privilegiată, în timp ce mulți dintre localnici erau tratați ca niște „servitori”, după cum i-a povestit academicianului Paul Rich un bătrân din Qatar care a trăit acele vremuri. Acum, rolurile s-au inversat. Dubaiul de astăzi nu mai este doar un avanpost neînsemnat al Imperiului Indian, ci centrul strălucitor al noului Orient Mijlociu. Puțini oameni din milioanele de indieni și pakistanezi care trăiesc acum în zona Golfului Persic știu că a existat cândva o lume în care India sau Pakistan ar fi putut moșteni această regiune bogată în petrol, la fel cum au moștenit zone precum Jaipur, Hyderabad sau Bahawalpur. O decizie birocratică luată pe ascuns, în ultimele zile ale unui vast imperiu, a rupt această legătură de care astăzi puțini își mai aduc aminte.