Articol apărut în Jurnalul de Ilfov nr. 699, ediția print S-a pornit de la un citat al dr. Sophia Ramirez, potrivit căreia ”Matematica poate părea un munte descurajator, dar cu instrumentele potrivite și un pic de distracție, îi putem ajuta pe elevi să urce noi culmi ale înțelegerii și realizării”, cercul pedagogic al profesorilor pentru învățământul primar din Centrul metodic Buftea generând discuții interesante, centrate pe a face mai ușor de înțeles de către elevi matematica – în special, mai atractive – în general – științele. Pentru început, a fost organizat un workshop didactic intitulat ”Și rechinii pot fi hrăniți … cu bomboane”, pregătit de inspector școlar pentru învățământul primar, la ISJ Ilfov, Nicoleta Stănică. O abordare integrată a matematicii, în care echipele care s-au format în sală, din participanți, au găsit soluții pentru ceea ce au constatat că elevii lor înțeleg cu dificultate și s-au dat definiții creative matematicii. ”Să conștientizăm că matematica este o disciplină destul de dificilă, cel puțin așa este percepută de copii. Iar, ideea aceasta este pornită dintr-o realitate nu foarte fericită – rezultatele pe care copiii de gimnaziu le-au obținut la testele de tip PISA, la evaluarea națională, la simulările examenelor naționale, unde a fost înregistrat un procent destul de mic al copiilor care au reușit să ia note peste 5. Atunci, ­ne-am gândit că este nevoie de o altă abordare, că poate faptul că noi înșine, ca profesori, facem din matematică o disciplină rigidă, transmițând involuntar că este greu, că trebuie să exersezi, că trebuie…, trebuie…, apoi presiunea de acasă, din partea părinților; iar copilul este suprasaturat de trebuie, combinat și cu neputința sa de a înțelege anumite concepte matematice. Atunci, am gândit acest workshop ca pe o posibilă intervenție la ciclul primar, pentru a transforma matematica într-o disciplină pe înțelesul copiilor. Am prezentat aici rezultatele unei cercetări pe care ­British Council a desfășurat-o în școlile din România, pe matematică, învățământ primar, concluzii pertinente pe care le-am recunoscut cu toții la clasele noastre, niște practici pe care ei ­le-au observat prin asistența la clasă. De exemplu, practica de a desfășura ora doar scoțând copiii la tablă și rezolvând fiecare câte un exercițiu – o modalitate ineficientă, mâncătoare de timp, în care un copil lucrează, iar toți ceilalți așteaptă să transcrie. Astfel de practici încercăm să le schimbăm, pentru că ”metode” de acest tip nu au fost remarcate în nicio altă țară și ni s-au cerut chiar precizări, s-au întrebat dacă e vreun principiu de bază al predării – regăsindu-se în toate școlile românești care au luat parte la cercetare. Am venit, astfel, în contrapartidă, cu exemple, exerciții, aplicații care să ne îndemne să reflectăm cum am putea schimba predarea în clasele noastre pentru ca acești copii să înțeleagă matematica. Pentru că, tot ceea ce cunoști ți se pare apoi mai ușor. Este important ca profesorul să facă ”punți” între cunoștințele dobândite anterior de copil, ca să poată să aibă o bază pentru predarea noilor cunoștințe. Sper să fi deschis această poartă spre reflecție, ne-am jucat constructiv, am lucrat în echipe – fiecare profesor a prezentat un aspect/conținut unde au observat că elevii înțeleg foarte greu și este dificil de predat. Au făcut o listă la nivelul grupului, au selectat o problemă și au încercat să găsească împreună o soluție care să facilitize copilului înțelegerea, la nivelul său, a respectivului conținut”, ne-a explicat Nicoleta Stănică. Modele de bună practică ce pot fi implementate cu ușurință În continuare, școala gazdă a oferit exemple de bună practică de strategii didactice utilizate în predarea și evaluarea matematicii, astfel ca învățarea să se facă cu mai multă plăcere, aproape de nivelul de înțelegere a celor mici. Cadrele didactice de la clasele primare din Școala Gim. Nr. 2 Buftea au pregătit hărți conceptuale realizate pentru a arăta cum se poate preda într-un mod atractiv matematica, cu desene pentru ”orientarea în spațiu”, ”măsurarea cu o riglă”, prezentarea ”unităților de măsură” – la clasele pregătitoare – a II-a și a ”fracțiillor”, în acest caz exemplificând amuzant ”încadrarea unei fracții”, ”descompunerea” acesteia sau ”compararea fracțiilor”, pornind, evident, de la citirea și scrierea acestora, prezentarea și definirea lor – la clasele a III-a și a IV-a. A urmat ”Experimentul” – o metodă de învățare și modalitate de dezvoltare cognitivă mai puțin utilizată în școlile noastre (deoarece presupune material didactic, lucru individual sau în echipă, fișă de experiment, concluzii etc), o aplicație practică, așadar, care de obicei nu este preferată în procesul de predare a științelor. Cadrele didactice au avut de realizat un circuit pentru producerea de curent electric, cu materiale la îndemână. Copiii au nevoie de sprijin, de predare la nivelul lor de înțelegere! Astfel, fiecare învă­țător a plecat cu un bagaj consistent de idei, care poate fi dus în sala de clasă, alături de convingerea cadrului didactic că elevii au nevoie de sprijin, iar munca dascălului înseamnă mai mult decât a le vorbi de la catedră, mai ales copiilor de vârste mici. ”Este benefic să încerce să experimenteze, să pună în practică cât mai mult din cele auzite aici, să tragă propriile concluzii, să vadă practic dacă funcționează sau nu, dacă rezultatele se schimbă, dacă mimica copiilor se schimbă atunci când vine ora de matematică și fac lucrurile în alt fel!”, ne-a mai spus Nicoleta Stănică.