Într-o lume grabită și adesea marcată de indiferență, empatia devine o cale esențială de a rămâne conectați unii cu alții, arată Alexandra Marinescu, citată de %source%. Autoarea subliniază că a simți și a înțelege durerea celuilalt reprezintă nu doar o virtute, ci și un act curajos și rezistent în fața societății contemporane.
👉 Empatia – între curaj și necesitate socială
Alexandra Marinescu explică faptul că, în ritmul alert al vieții, oamenii trec adesea unul pe lângă altul fără să se vadă cu adevărat. Indiferența devine astfel o formă frecventă de adaptare, iar empatia cere timp, prezență și curaj pentru a asculta și a susține, chiar și în lipsa unor soluții.
Într-o societate care promovează eficiența în detrimentul disponibilității emoționale, «a simți la unison cu celălalt pare un act inutil, uneori chiar incomod». Admiratoarea artei mai arată că este mai ușor să judecăm și să etichetăm, dar mult mai greu să rămânem aproape de cei care suferă.
👉 Empatia sparge zidurile izolării și creează siguranță
Potrivit Alexandrei Marinescu, empatia distruge mecanismele de apărare bazate pe izolarea dureroasă. Ea încurajează coborârea gărzilor și recunoașterea suferinței celor din jur, fără a prelua neapărat povara lor. Un simplu «te văd» poate fi mai valoros decât o mie de sfaturi, iar înțelepciunea acestei înțelegeri generează spații sigure în societatea tot mai ostilă.
De asemenea, autoarea mărturisește că empatia față de sine este uneori chiar mai dificilă de practicat. A fi blând cu propriile limite și a accepta oboseala sau tristețea reprezintă gesturi de rezistență într-o lume care glorifică succesul și ascunde fragilitatea.
